Despre locurile minunate în care Spitalul de Psihiatrie Voila își desfășoară activitatea, despre managerul actual doamna Dr. Irina Minescu, și proiectele instituției pe care o reprezintă, într-un scurt interviu realizat de campineanul.ro.
Cine este Dr. Irina Minescu?
Irina Minescu este medic specialist în psihiatrie pediatrică, doctor în medicină, cu numeroase specializări în managementul serviciilor medicale.
A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București, Facultatea Medicină Generală și din 2007 este medic specialist Psihiatria Copilului și Adolescentului.
În 2008 sosește la Voila ca medic specialist în cadrul Secției Sanatoriale, iar din acel moment, destinele le sunt împletite.
Prezentul
Definiți succesul
Succesul este atunci când ai un plan și el se realizează. Ca o definiție a succesului aș spune și micile realizări pe care le ai în plan personal. Să încerci să fii mai bun, să te schimbi, acelea sunt mici succese care te fac să devii și tu un succes la un moment dat.
Normalitatea după pandemie
Pentru noi pandemia a însemnat și pandemie și normalitate. Noi am funcționat tot timpul și cu pacienți COVID-19 și non-COVID-19. Așa că adaptarea post-pandemie la noi a fost mai ușoară, pentru că eram deja obișnuiți să avem două circuite (pentru pacienții COVID-19 și non-COVID-19).
Acest lucru ne-a demonstrat că lucrând în echipă putem reveni la normalitatea dinaintea pandemiei și putem fi mai atenți legat de circuite, de aparținători, de accesul în spital, de accesul pe secții.
Spitalul de Psihiatrie Voila
Spitalul Voila are un moto: ”Întotdeauna la nevoie”. Suntem un spital mare de psihiatrie, al treilea din țară. Avem o capacitate de 510 paturi, dintre care 430 sunt destinate pacienților adulți și restul pacienților copii.
Specificul secțiilor de copii este și faptul că avem în cadrul spitalului și școala sanatorială unde copiii internați pot frecventa fără probleme cursurile școlii și pe perioada internării. Astfel nu sunt scoși din normalitate.
Suntem mândri că ne-am diversificat în ultimii ani activitatea, în sensul în care avem Ambulatoriu de Specialitate de Psihiatrie Adulți, Psihiatrie Pediatrică. Adică oferim nu numai internări, ci și consultații.
De asemenea, avem ambulatoriu și pe Recuperare Medicală și Fizioterapie. Iar mai nou, avem și Ambulatoriu de Medicină Internă.
Odată cu pandemia, am înființat – în afara ambulatoriului de medicină internă – și un Compartiment de Medicină Internă, compartiment în care au fost tratați o parte din pacienții COVID-19 cu afecțiuni psihice pe care noi i-am primit. În momentul de față este accesibil pacienților care au diagnostic psihiatric, dar la care patologia somatică, însoțind-o pe cea psihică, poate fi tratată tot aici.
Oferim servicii de psihiatrie adulți și în regim de acuți și în regim de cronici. Avem și compartiment de ergoterapie pe care eu, personal, îmi propun să îl dezvoltăm de la an la an. Adică pacienților internați, pe lângă tratamentul medicamentos, să li se ofere posibilitatea și de terapii ocupaționale, alternative. Aici înțelegem terapii prin artă, prin mișcare, sau chiar activități în aer liber, cum ar fi munca la serele de legume, unde în fiecare an plantăm roșii, castraveți, ceapă, produse pe care le folosim în cadrul cantinei spitalului și la care o parte dintre bolnavi contribuie activ în perioadele necesare.
Mai nou avem și un teren de sport care va urma să fie deschis tot pentru pacienții noștri, unde vor putea desfășura activități fizice: tenis, baschet sau tenis de picior.
Un alt avantaj al spitalului nostru este și laboratorul de Balneo-Fizio-Terapie, unde beneficiari sunt tot pacienții internați care au diverse patologii articulare sau locomotorii, iar pe perioada internării merg și fac ședințe de fizioterapie în cadrul acestui laborator. Aici pot veni și pacienți din afară și pacienții deja internați la noi.
Este norocul spitalului nostru să funcționeze într-un asemenea loc. Destinația este foarte potrivită pentru un spital de psihiatrie, întrucât permite foarte multe plimbări în aer liber și în ultimii ani chiar am crescut spațiile de relaxare destinate pacienților. Avem parc și lângă clădirea castelului, avem parc la copii, avem parc la cabane, în spatele camerei de gardă. Nu numai că avem băncuțe și foișoare, dar oferim și un ambient muzical, avem amplasate boxe. În spital a fost o tradiție foarte lungă legată de meloterapie. Urmează să reluăm ședințele de meloterapie destinate pacienților, deoarece medicul care se ocupa de asta s-a pensionat. Dar în aceste parcuri am montat un sistem de boxe în vederea relaxării.
Un moment memorabil
Au fost multe momente, pentru că cele mai tensionate momente sunt cele când managerul trebuie să ia anumite decizii.
Un moment pe care l-aș numi pozitiv a fost idea care mi-a venit de a promova și de a dezvolta cultura organizațională – deoarece noi avem 300 de angajați – și mi se pare foarte util ca atunci când vii la locul de muncă să vii senin și să nu vii stresat de ce îți spune șeful sau ce se poate întâmpla.
Consider că prin dezvoltarea acestui concept de cultură organizațională se poate crea un mediu de lucru favorabil, în care fiecare să își facă treaba cât mai bine. Cred că acum 5 ani am înventat pur și simplu conceptul de #EchipaVoila – cu hashtag, că era la modă atunci – și o promovez în continuare. Și cred că a fost o idee bună, majoritatea angajaților se regăsesc în #EchipaVoila.
Echipa Voila face multe împreună, de la donări de sânge, la activități caritabile, la sărbătorirea Crăciunului sau Ziua Iei (venim îmbrăcate toate fetele în Ie și ne facem poze). A fost și acesta un moment memorabil.
Valorile Medicului Irina Minescu
Omenia, bunătatea și iubirea față de semeni.
Iar pentru că m-ați întrebat legat de spital, lucrez la concepul ”Voila – un spital altfel”, altfel decât se promovează în media că sunt spitalele. În sensul atitudinii față de pacient. Niciodată nu voi face rabat de la o atitudine corectă și plină de umanitate față de pacienții noștri.
Trecutul
De ce Psihiatrie Pediatrică?
Momentul ”De ce medic?” a fost în copilărie, când mă îmbolnăveam frecvent și mergeam la pediatrie cu mama la o doctoriță foarte frumoasă și blondă, și am zis că vreau și eu ca ea.
De ce psihiatrie pediatrică?
Eram în anul VI, oscilam între psihiatrie – care îți oferea mai multe posibilități în a înțelege ființa umană – și pediatrie – care mă atrăgea ca specialitate, și bebelușii, și copiii mai mari. Când am aflat că există psihiatrie pediatrică am spus că asta le îmbină pe amândouă. Așa am ales psihiatria pediatrică și nu îmi pare rău.
Eroul din copilărie
Eu am o eroină: Ecaterina Teodoroiu.
Îmi plăceau filmele, mai ales cele istorice. Cred că erau printre puținele filme pe care le puteam vedea în vremurile alea la televizor. Mi-a plăcut foarte mult de Ecaterina Teodoroiu, nu neapărat fizic, ci ce făcea: faptul că era implicată, era unde era acțiunea. Am empatizat cu ea din punctul acesta de vedere, plus că ajuta, era asistentă medicală.
Ce perioadă din viață ai repeta?
Nu m-am gândit niciodată la asta, pentru că fiecare etapă trece și, având în vedere că sunt și greutăți, nu prea ai mai vrea să te întorci. Dar la vârsta aceasta, cred că aș vrea să repet facultatea.
Atunci eram foarte stresată cu învățatul, că medicina era facultate grea… Cred că asta ar fi perioada pe care aș repeta-o. M-aș bucura mai mult de colegi.
Regrete?
Am pornit tot timpul de la conceptul să regret ceva ce am făcut decât să regret ceva ce nu am făcut. Dar fiind un om al acțiunii, cred că mai mult am făcut decât nu am făcut.
Irina Minescu & Voila
Legătura dintre Spitalul Voila și mine a apărut în timpul rezidențiatului când participam la un curs, și atunci nu era chiar așa sigur ce loc vei avea după ce termini. Fiind prahoveancă, toată lumea din Prahova aude de Voila și spun ”vei ajunge la Voila!”. Știind ce specialitate mi-am ales, tot le spuneam colegilor ”Eu o să ajung la Voila”, dar nu știam locul unde este, nu știam absolut nimic. Până într-o zi când, participând la niște cursuri de consiliere (la București, fiind rezidentă la Obregia), am întâlnit-o pe doamna doctor Iosifescu, care și acum lucrează la noi în spital și care preda și dânsa. Ea ne-a spus ”S-a schimbat conducerea la spitalul Voila și noi facem angajări. Cine este interesat de un post la Spitalul Voila îl așteptăm oricând cu drag. Avem nevoie de psihiatru de copii, și de adulți”. Avea o atitudine deschisă și așa am cunoscut Voila. Din discuții cu dânsa, știind că e aproape de locul meu de domiciliu. Așa am ajuns la Voila.
Țin și acum minte că nu se termina drumul. Nu mai ajungeam odată, când am venit prima dată. Până să se scoată posturile la concurs, am venit să văd locurile și să vorbesc aici cu doamna doctor, care era și director medical în perioada aceea.
Ulterior, am venit în 2008, după ce am terminat rezidențiatul și am dat aici examen pe post, și mi-a plăcut foarte mult locul.
Personale
Ultima carte citită
Aș menționa două care m-au marcat în ultima perioadă. Este vorba despre cartea unui profesor budist, Frank Ostaseski – ”Cele 5 invitații” – care a avut de a face cu foarte mulți oameni în stadiul terminal. Deși e o carte despre moarte, pentru că a lucrat cu oameni care mai aveau puțin de trăit, te face să iubești viața mai mult și să o apreciezi altfel.
Aș mai menționa și cartea lui Gabor Maté, care este un psihiatru de origine maghiară, dar care a trăit în Canada, ”Când corpul spune nu”. O carte care arată legătura pe care noi o vedem, dar acum o vedem și dovedită științific, între bolile somatice și stările noastre emoționale.
Ce muzică ascultați?
#LifeIsBetterWithMusic
Ascult multă muzică clasică. Îmi place să ascult Ceaikovski și Mendelssohn. Sunt preferații mei. Dar și muzica anilor ’80, ’90.
Cum vă relaxați?
Mă relaxez citind, și cel mai mult mă relaxează natura. Să merg la munte sau undeva în natură într-un weekend sau într-o după-amiază. Și dacă se poate să stau acolo pe un șezlong și să citesc o revistă sau o carte, e relaxarea supremă.
Și când nu pot să plec, mă relaxez prin muzică.
O zi din viața dumneavoastră?
O zi din viața mea este împărțită în mai multe etape. Am un băiat de 9 ani, ne trezim împreună dimineața, îl pregătim pentru școală. Uneori îl duc eu, alteori soțul. Eu plec la Câmpina, 30 de minute de navetă.
La spital, în cursul dimineții rezolv problemele administrative, iar după ora 11:00 – uneori se face 12:00 – merg și reiau activitatea mea preferată și de bază, cea medicală, de medic psihiatru de copii pe secție care se întinde până la 15:00. După care revenim din nou la ce a mai apărut din punct de vedere administrativ, răspund la telefoane.
Între timp, mai dau și consultații și altor familii sau copii care nu sunt neapărat internați.
O dată pe săptămână, marți, merg la sport și o fac cu plăcere.
Ziua se încheie ajungând de cele mai multe ori acasă. Uneori mai fac și gărzi, sâmbăta. Iar acasă îmi propun să petrec timp cu băiatul, deoarece îmi rămâne destul de puțin. Mai ieșim cu bicicletele sau ascultăm muzică. El cântă și la pian și ascultăm împreună diverse partituri. Mă culc foarte târziu. Încerc să citesc în fiecare seară, că mi se pare că asta îți dezvoltă mintea cel mai mult, și să caut să am preocupări noi – apropo de ceea ce citesc.
Se face noapte și vine a doua zi care începe la fel de împărțită.
Definiți fericirea
Fericirea e liniștea aceea sufletească pe care toată lumea ar trebui să o simtă.
Fericirea e pentru fiecare clar altceva. Așa consider eu. Iar pentru mine, fericirea înseamnă liniște sufletească și faptul că faci ceea ce îți place. Pentru că nu pare să fie fericire dacă ești prins în activități, într-un job sau într-o situație care nu-ți face plăcere.
Atâta timp cât te regăsești în ceea ce faci, nu ai cum să nu fi fericit.
Viitorul
Planuri
Vreau să merg la un curs de psihoterapie și de consiliere. Asta mi-aș dori să fac eu mai târziu, un cabinet de practică privată – sau nu neapărat – în care, pe lângă psihiatru, să fiu și psihoterapeut. Un psihoterapeut cu acte, deoarece participând la niște cursuri, automat te și dezvolți. Asta aș vrea eu să fac în plan personal.
Viitorul Spitalului Voila
Viitorul Spitalului Voila îl văd diversificat din punct de vedere al serviciilor pe care le oferim.
Având în vedere medicamentele care astăzi sunt în psihiatrie, nu toți bolnavii cu un diagnostic psihiatric mai necesită internare. Și cred că din punctul acesta de vedere, cumva e supradimensionat. Trebuie să ne gândim ce facem cu paturile rămase pentru care nu mai avem adresabilitate.
Cel mai nou proiect pe care urmează să îl începem este înființarea unui compartiment de îngrijiri paliative, în care să primim pacienții cu demențe care au nevoie de îngrijiri paliative. Deja se fac cursuri de competență pentru o parte din personal, 10 asistenți și un medic psihiatru.
Mi-aș dori de asemenea să diversificăm și mai mult activitatea de ambulatoriu. Să știți că avem foarte multe proiecte depuse în așteptare legate și de îmbunătățirea condițiilor hoteliere pentru pacienți. Avem extindere cameră de gardă, avem modernizarea și compartimentarea majorității clădirilor în care se află secțiile, avem un proiect foarte amplu cu schimbarea rețelei de apă și canalizare. Sunt în așteptare, depuse ori la Compania Națională de Investiții, ori așteptând deschiderea axelor pentru fonduri europene.
Proiecte avem, am și echipă cu care să le dezvoltăm, numai că investițiile în ce privește partea medicală, clădirile, lasă de dorit. Noi avem în fiecare an solicitări și la Ministerul Sănătății, Consiliul Local ne susține pe partea de investiții cu bani, dar ce renovări am avea noi sunt destul de mari doar pentru bugetul Câmpinei, atâta timp cât ne adresăm și pacienților ce vin din Ploiești sau din întregul județ. Avem și pacienți din alte județe, dar într-o proporție mai mică.
Proiecte avem, inițiative avem și le vom aplica ușor, ușor. Am învățat să am răbdare. Înainte mă debusolam când îmi propuneam ceva și nu se întâmpla imediat – la nivel de proiect, sau la o anumită schimbare aici. Dar învățând să am răbdare, am văzut că lucrurile se întâmplă până la urmă.
Ce vă inspiră?
Mă inspiră copiii. Să știți că e o energie pe care o iei de la copii. Și avându-i ca pacienți, și nu contează de unde vin, că sunt mai cuminți sau mai puțin cuminți. Ei mă inspiră în general. Și copilul meu, bineînțeles.
Moștenirea pentru Câmpina
Vreau să las un spital altfel. Un spital de psihiatrie altfel. Cu un parc foarte frumos. Acum lucrăm și la amenajarea pădurii care înconjoară clădirile. Îmi doresc să facem niște alei și să fie un parc chiar prin pădure.
Deci un spital de psihiatrie altfel. Nu numai locativ, cum vă spuneam, să profităm de ambientul acesta natural, dar și ca atitudine față de orice persoană care are nevoie de serviciile noastre. Să fie primită așa cum e normal să fie primită, cu bunăvoință, cu înțelegere, și să fie ajutată în modul în care are nevoie. Nu putem aplica aceeași metodă pentru toți. Asta e o altă abordare de-a mea, de când sunt în poziția asta, abordarea centrată pe pacient, pe nevoile fiecăruia.
