Mulţi părinţi sunt îngrijoraţi atunci când copilul lor continuă să ude patul (enurezis) pe timp de noapte după vârsta de 3 ani.
Accidente ocazionale pot să apară, mai ales atunci când copilul este bolnav. Părinţii trebuie să fie înţelegători, în special în cazul în care a existat o majoritate de nopţi uscate.
- aproximativ 15 la sută din copii udă patul, după vârsta de trei ani
- enurezisul nocturn este mai frecvent la băieţi
- de obicei dispare la pubertate
- majoritatea copiilor cu enurezis nu au probleme emoţionale
Ce înseamnă enurezis?
- eliminări de urină în pat sau pe haine, noaptea sau în timpul zilei
- de la vârsta mentală sau cronologică de 5 ani
- după ce au fost excluse cauze organice
Enurezisul adevărat e caracterizat prin golirea completă a vezicii urinare (în locuri şi în momente nepotrivite) şi apare de obicei noaptea.
Udarea patului noaptea, după vârsta de 3 sau 4 ani poate semnala (rar) probleme renale sau ale vezicii urinare, iar uneori se asociază cu tulburări de somn.
În cele mai mlte cazuri, însă, se datorează unei mai lente dezvoltări a controlului sfincterian faţă de normal.
De asemenea, enurezisul poate fi rezultatul unor traume sau emoţii ale copilului care necesită atenţie (generate de schimbări sau evenimente care îl fac să se simtă nesigur: mutarea în casă nouă, divorţul părinţilor, pierderea unui membru al familiei sau a unei persoane iubite, naşterea unui frăţior etc).
Părinţii ar trebui să reţină faptul că foarte rar urinarea în pat e intenţionată, de obicei copiii se simt ruşinaţi de incident. Mai degrabă decât a-i face să se simtă ruşinaţi, părinţii ar trebui să-şi exprime încrederea în reuşita copiilor, să-i încurajeze.
Cum pot părinții să-și ajute copiii care udă patul?
Părinţii pot ajuta copiii care udă patul prin:
- limitarea lichidelor înainte de culcare
- încurajarea copilului să meargă la baie înainte de culcare
- lăudarea copilul în dimineţile uscate
- evitarea pedepselor
- trezirea copilului în timpul nopţii pentru a goli vezica
Ce tratament există pentru enurezis?
Tratamentul pentru enurezis la copii include, de obicei, dispozitivele de condiţionare comportamentală (alarme), grafice cu nopţi ,,ude” şi ,,uscate” (nor / soare) şi/sau medicamente în cazul în care intervenţiile comportamentale sunt fără succes.
Uneori, copilul poate manifesta, de asemenea, simptome ale unor probleme emotionale – cum ar fi tristeţe persistentă sau iritabilitate, schimbări în alimentaţie sau somn. În aceste cazuri, psihiatrul pentru copii şi adolescenţi va evalua problemele fizice şi emoţionale ce pot fi cauza enurezisului şi va lucra împreună cu copilul şi părinţii pentru a rezolva şi aceste probleme.
