Cum influențează factorii de mediu apariția și evoluția schizofreniei?

Concepte cheie 

1. Anumiți factori de mediu contribuie la riscul pentru dezvoltarea schizofreniei în timp ce alții schimbă simptomele schizofreniei la indivizii cu această tulburare.
2. Termenul ‘schizofrenogen’ a fost atribuit mamelor a căror metodă de educație a copiilor lor s-a crezut a cauza schizofrenie. Cercetările arată că această idee este greșită.
3. Cercetările au descoperit că indivizii cu schizofrenie au o clasă socioeconomică inferioară celei pe care o aveau părinții la varsta lor.
4. Cazurile sporadice de schizofrenie sunt cele fără un istoric familial al tulburării. Acești indivizi au mai degrabă anomalii ale creierului sau atrofie sau complicații la naștere.
5. Evenimentele de viață stresante sunt deseori prezente atunci cand apar simptomele de schizofrenie.

Deși există dovezi puternice pentru componenta genetică, lipsa unei concordanțe depline între gemenii identici arată că factorii de mediu joacă de asemenea un rol. Definim un ‘factor de risc al mediului’ orice eveniment care nu se datorează genelor. Aceste evenimente pot fi biologice (de exemplu, lovituri la cap, infecții virale), psihologice ( relații familiale distruse) sau sociale (sărăcia).

Trebuie să facem o diferență importantă – anumiți factori de mediu pot cauza sau contribui la schizofrenie, în timp ce alții modifică sau schimbă boala la cineva deja bolnav.

Cauzează factorii de mediu schizofrenia?

Știm astăzi că problema ‘genelor sau a factorilor de mediu’ este simplistă. Intrebarea adecvată e mult mai complexă – Ce factori de risc ai mediului lucrează împreună cu ce fel de gene ca să cauzeze schizofrenia?

Studiile pe gemeni arată, fără îndoială, că oamenii pot purta gene de risc ale schizofreniei fără a face boala vreodată. Aceasta ne oferă o puternică dovadă pentru studiului factorilor de mediu ca factori de risc ai tulburării.

Al doilea motiv ca să studiem factorii de risc este acela că se pot schimba mai ușor ca factorii genetici și aceasta ar putea ajuta la planificarea tratamentului. Mulți factori de risc pot fi modificați. De exemplu, dacă anumite diete ar cauza schizofrenie, atunci programele publice sau terapiile făcute acasă ar putea fi construite cu scopul să prevină boala. Crearea unor asemenea tratamente este ținta pe termen lung a anumitor cercetători care studiază factorii de risc ai mediului.

Relațiile familiale

La jumătatea anilor 1900, profesioniștii sănătății mintale erau dominați de teoreticieni, oameni de știință și clinicieni care credeau că majoritatea tulburărilor mintale erau cauzate de evenimente care întrerupeau, sau întarziau dezvoltarea psihologică. Din moment ce mediul familial impactează puternic starea de bine, este înțelept să ne focusăm pe relațiile familiale ca o potențială cauză de producere a schizofreniei. Teoriile despre rolul familiei în cauzarea schizofreniei au venit din observațiile făcute de clinicieni.

Din păcate, multe dintre aceste teorii au fost prezente fără vreo dovadă științifică. Sperăm în acest capitol să arătăm avantajul faptelor riguroase științifice asupra miturilor, vechilor povești sau înțelegeri eronate bazate pe opinii. Putem începe discutand unele ipoteze vechi care au fost combătute, dar al căror impact se poate resimți încă în anumite atitudini sau stigme despre schizofrenie. Este trist că, înainte ca aceste teorii să se dovedească false, multor rude, în special mamelor indivizilor cu schizofrenie li s-au spus că metoda lor de creștere a copilului a cauzat boala. Aceasta a fost o povară teribilă, greu de suportat.

Mamele schizofrenogene

Mulți clinicieni ai sănătății mintale și chiar cercetători au crezut că trăsăturile de personalitate ale mamelor au cauzat schizofrenie copiilor lor. Aceste mame erau numite ‘schizofrenogene’. Partea rațională a aceste teorii era credința că mamele indivizilor cu schizofrenie tindeau să fie hiperprotective, ostile și incapabile să înțeleagă sentimentele copiilor lor. 

Totuși, acest argument nu a luat în calcul posibilitatea ca atitudinea mamelor să fie o consecință a faptului că au un copil cu schizofrenie. Există de asemenea și altă posibilitate. Mamele indivizilor cu schizofrenie să transmită genele susceptibile de schizofrenie copiilor lor. Să nu uităm totuși că mulți care poartă factorii de risc genetic pentru schizofrenie nu vor dezvolta boala. Ei pot avea o tulburare de personalitate sau pot fi complet normali. Este posibil ca factorii genetici care contribuie la schizofrenie să fie exprimați în trăsături ca hiperprotectivitate sau ostilitate. Nu se știe de ce mulți clinicieni au îmbrățișat teoria mamelor schizofrenogene, dar studiile au arătat că modul în care mamele (sau tații) își cresc copiii nu cauzează (sau previne) schizofrenia.

Teoria legăturii duble

Mamele care citesc acest articol se pot întreba dacă tații indivizilor cu schizofrenie au fost de asemenea studiați. Dacă relația părinte-copil este importantă, atunci sigur personalitatea tatălui ar trebui de asemenea luată în considerare. 

Teoria legăturii duble a schizofreniei pare să explice unele dintre comportamentele indivizilor cu schizofrenie. 

De asemenea pare să încurajeze comportamentul irațional. 

Astăzi, această teorie nu mai este folosită în tratamentul schizofreniei.

Relația maritală

Altă ipoteză a factorilor de mediu se focusează pe posibilitatea că o relație anormală între mame și tați poate cauza schizofrenie copiilor lor. Ideea de bază aici este că observand comportamentul inadecvat al părinților, copiii învață să răspundă cu un comportament irațional, psihotic. Două tipuri de relație maritală anormală au fost caracterizate. Prima s-a numit ‘relația înclinată’ – atunci cand un părinte a cedat în fața părintelui anormal care a dominat familia. Acest tip de relație s-a regăsit destul de des printre părinții bărbaților cu schizofrenie. Mama tinde să fie dominantă și tatăl pasiv.

Cealaltă relație maritală anormală s-a numit ‘schisma conjugală’. In această relație, părinții erau in conflict permanent. Fiecare ignora nevoile celuilalt și urmărea doar scopurile proprii. Susținătorii acestei ipoteze spun ca aceasta schismă conjugală era comună între părinții femeilor cu schizofrenie.

Ideea acestor ipoteze a apărut din interviurile unui număr mic de familii care aveau un copil cu schizofrenie. Studiile ulterioare au arătat că aceste două ipoteze se regăsesc des și în familiile fără copii cu schizofrenie. De aceea, concluzia este că relația dintre părinți nu cauzează schizofrenie.

Alți factori teoretizați pentru apariția schizofreniei

În articolele viitorare vom aborda și alți factori de mediu studiați în geneza schizofreniei, printre care:

1. Comunicarea deficitară și dezorganizată în familie
2. Erori de parenting
3. Mediul social
4. Statusul socio-economic
5. Schizofrenia ca simptom al unei societăți bolnave
6. Factori biologici de mediu
7. Complicații ale sarcinii și nașterii
8. Ipoteza virală
9. Schizofrenia ”familială” vs ”sporadică”