Care sunt semnele că ai un copil care consumă droguri – Interviu cu Dr. Irina Minescu

Drogurile sunt o problemă majoră în societatea noastră și nici copiii nu sunt feriți de ele. În această secțiune, vom discuta semnele consumului de droguri la copii. În emisiunea realizată de Ziarul Incomod, managerul Spitalului de Psihiatrie Voila, doamna doctor Irina Minescu, a discutat cu jurnalista Mihaela Constantin despre cauzele care determină un elev sau copil să ajungă să consume astfel de substanțe, dar și despre comportamentele la care ar trebui să fie atenți părinții.

Mihaela Constantin: Bună ziua, bine v-am regăsit din studioul Incomod unde de data aceasta o am alături de mine pe doamna doctor psihiatru Irina Minescu, managera a Spitalului de Psihiatrie Voila. Bine ați venit!

Dr. Irina Minescu: Bine v-am găsit! Mulțumesc pentru invitație!

Mihaela Constantin: Cu mare drag! Doamna doctor este specializată în psihiatria copilului și a adolescentului. Așadar în emisiunea de astăzi aș dori să vorbim despre subiectul momentului, care ține deja de câteva săptămâni, consumul de droguri în rândul tinerilor elevilor. Pentru început aș vrea să vă întreb ce credeți că îl determină pe un elev, pe un copil în unele cazuri, să capete astfel de obiceiuri, să consume astfel de substanțe?

Dr. Irina Minescu: Pot exista multiple cauze. Fiecare persoană poate ajunge să consume din motive diferite. În general, putem vorbi despre grupuri de copii vulnerabili, care au nevoie de atenție specială. Există și cazuri de copii care, la început, consumă în scop recreativ sau la anumite evenimente, dar apoi devin dependenți.

Grupurile vulnerabile includ adesea copiii care nu au un suport familial adecvat. Există tensiuni în familie, familii destrămate, copii care aparent pot avea chiar totul sau pot fi considerați copii de bani gata, dar care de fapt n-au primit ce aveau ei nevoie, fiind copii mai mici sau chiar mai mari din punct de vedere emoțional. Și atunci ei se simt însingurați, înstrăinați și chiar dacă în afară ne pare că ”Vai, uite ce familie bună!”, de fapt acolo lipsea ce era mai important, legătura și conexiunea dintre părinte și copii.

De asemenea, există și copii din centrele de plasament sau din medii sociale defavorizate care sunt expuși la consum de droguri, consum ori de etnobotanice, ori erau dependenți de ”trasul din pungă”. Substanțele astea volatile crează și ele dependență, pentru că sunt un grup vulnerabil care ajung în condițiile astea probabil determinați de nevoia de a face un ban și imediat sunt racolați de dealer și le rămâne și lor ceva. De acolo mai e un pas până la consum.

Dar sigur că și la ei putem vorbi de lipsa suportului imediat familial și de niște nevoi emoționale nesatisfăcute și valorizare în alte părți. Poți nimeri în grupuri de consumatori marginale ale societății în căutare de atenție, de afecțiune, pentru că acolo ești și tu cineva. Mai ales copii care dispun de bani, fac rost ușor, ceilalți din grupuri văd și profită de ei. Astfel ajung de la o țigară să devină dependenți.

Principalul factor care contribuie la prevenirea consumului de droguri la copii este familia și educația primită în familie. Copiii ar trebui învățați cum să-și gestioneze emoțiile și să dezvolte abilități sociale sănătoase. De asemenea, trebuie să aibă alternative la consumul de droguri, cum ar fi implicarea în activități sportive sau sociale.

Mihaela Constantin: Iată că nu contează atât de mult puterea financiară a familiei într-un fel sau altul, tinerii pot ajunge să consume droguri pentru că s-a vorbit foarte mult despre faptul că tânărul care a provocat accidentul din 2 Mai era un copil de bani gata, dar iată că și alți copii din centre de plasament care nu au aceeași putere financiară au acces la substanțe.

Dr. Irina Minescu: Da. N-am urmărit foarte de aproape cazul, dar mi-a trecut așa pe la ureche și am făcut un ”Aha” din faptul că părinții erau separați. Deci era un copil la risc. Asta nu înseamnă că cineva trebuie să se chinuie să stea împreună să nu ajungă copilul consumator. Dar era clar că dintr-o familie destrămată erau și ceva nevoi emoționale nesatisfăcute acolo.

Mihaela Constantin: La ce comportament ar trebui să fie atenți părinții? Care sunt primele indicii care ar trebui să le stârnească, să le ridice un semn de întrebare?

Dr. Irina Minescu: În primul rând retragerea, retragerea din activitățile care erau anterior plăcute și executate cu plăcere de copil, de adolescent, nu mai vrea să meargă nicăieri, nu mai vrea să meargă cu părinții, dacă făcea un sport renunță și la acela, vine târziu acasă, este tot timpul obosit. Am avut cazuri în care părinții constată că le lipseau obiecte sau bani din casă pentru că dacă ajung în situații de consum, au nevoie de bani să-și procure și dacă nu au din ce le dau părinții ajung să fure și bani din casă.

Dar eu cred că părinte simte dacă are o legătură cu copilul lui, o legătură reală și îl simte pur și simplu din priviri. Nu neapărat trebuie să fie niște simptome cum sunt ochii injectați sau pupilele micsorate. Acestea pot fi semne în cadrul unui sevraj sau unei intoxicații, dar în general lipsa asta de interes către ce era plăcut înainte. Sigur, consumul de droguri poate duce chiar la episoade psihotice, adică la desprinderea de realitate imediată, copii pot ajunge să aibă halucinații vizuale sau auditive, să aibă idei paranoice, i se pare că toată lumea are ceva cu el. Astea sunt între cele mai grave efecte psihice pe care drogurile le pot avea.

Mihaela Constantin: Aceste efecte apar în timpul consumului sau pot apărea oricând, poate și într-o zi în care respectivul nu consumă?

Dr. Irina Minescu: La ce m-am referit eu acum, adică după consum, când ești sub influența substanțelor și trebuie spus că fiecare organism reacționează diferit, nu sunt la toată lumea la fel și de aceeași intensitate, nu toată lumea care consumă devine dependentă și trebuie avut grijă să nici măcar să nu încerci. Dar sigur, simptomele la consum, cum vin și la noi la spital, pot exista intoxicații, adică imediat după consum sau un consum prea mare – și atunci semnele psihice sunt mai evidente –  sau pot fi în sevraje, nu mai consumă și atunci organismul fiind obișnuit să consume zi de zi reacționează prin diverse modalități, chiar și cu halucinații, chiar și cu deliruri sau agitație extremă.

Mihaela Constantin: Cât de puternic poate fi un sevraj? Cât de departe poate merge copilul respectiv? Ce simte în acele clipe?

Dr. Irina Minescu: În primul rând depinde de substanța la care face sevraj. Simptomele pot fi variate și cele mai grave sunt cele care pot duce la moarte. Pot apărea crize convulsive, pot apărea tulburări cardiace cu stop cardiorespirator, sunt situații diferite în funcție de substanță, dar toate pot duce la niște stări care să necesite internare, chiar într-un serviciu de urgență. Dar depinde de substanță foarte mult, adică cele care dau și dependență foarte mare, cele din gama cocaină sau substanțele opioide, dau sevraje mai grave și mai furtunoase și care pun viața în pericol comparativ cu marijuana.

Mihaela Constantin:Ați avut cazuri de tineri dependenți de droguri care au reușit să vindece această dependență? Putem vorbi despre dependență ca despre o boală?

Dr. Irina Minescu: Da, dependența înseamnă boală, înseamnă suferință. Dependența depinde în primul rând de persoană, de substanță și de mediul în care persoana care consumă inițial dintr-un motiv sau altul este, iar ea trebuie tratată. Cel mai des noi ne lovim de faptul că vin familiile celor care constată că au un copil sau o rudă dependentă și ei sunt cei care ni se adresează. Dar sunt și cazuri în care pacienții chiar dacă ajung în urgență, în sevraj, tot la noi ajung. Noi, la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina ne lovim frecvent de consumatorii de etanol, de alcool, care și acesta știți că provoacă dependență. Sunt și aici foarte multe cazuri.

Primul pas în tratarea unei dependențe este ca persoana să-și dorească să scape de această dependență – fie că e de alcool, de droguri, de jocuri, de noroc sau orice altfel. Nici o terapie nu are efect numai prin dorința celor din jur. Mai mult de atât, cei din jur ar trebui cumva să aibă în vedere, să primească un sfat profesionist de la un psiholog, cum să mă port sau cum să-l determin pe cel de lângă mine să facă primul pas către stoparea dependenței și, de asemenea, să nu încurajeze consumul. Pentru că și aici e o discuție. Am văzut multe cazuri de mame sărace, singure, unde copiii erau dependenți de jocuri de noroc și de frică că va fi bătută sau ca să nu-l ia poliția – vai săracu’-,  îi dădea tot timpul bani. Și ea se chinuia, nu avea aproape ce să mănânce, dar toți banii îi dădea ca să nu-l vadă pe copil la poliție, că făcea cine știe ce furăciune, ori să nu-l vadă în disperare, să nu o lovească. Consumatorii, mă rog, dependenții, în măsura posibilităților, ar trebui cumva să se confrunte și cu consecințele consumului, pentru că există acolo o șansă cât de cât să facă ceva ca să nu mai ajungă în situații de arest, știu și eu, alte lucruri care se pot întâmpla când pacientul e disperat, e în cravingul ăla după substanță.

Mihaela Constantin: În ce constă terapia?

Dr. Irina Minescu: Terapia variază de la persoană la persoană. Sigur, este medicamentoasă de cele mai multe ori – medicația psihiatrică ușurează simptomele de sevraj-, dar neapărat combinată cu consiliere sau cu psihoterapie. Mai pompos spus, și pacientul care este dependent ar trebui cumva prins într-un program de terapie sistematică. Dependența nu se vindecă într-o săptămână sau într-o lună, e nevoie de ședințe multe, de persistență, de evitarea consumului și de susținerea familiei. Este o sintagmă pe care o folosesc și cei de la Alcoolicii Anonimi.

Deci tratament medicamentos, consiliere și de preferință implicarea într-un grup de suport, gen Alcoolicii Anonimi, care s-a dovedit a fi cel mai eficient tratament in dependența de alcool. Astăzi, să știți că noi organizăm la spital grupul Alcoolicilor Anonimi. Adică s-a înființat grupul în Câmpina și noi il găzduim în cadrul Spitalului de Psihiatrie Voila pentru pacienții noștri, dar și dacă vin din afară pot participa la grup. Din nefericire, în țara noastră nu există așa ceva structurat la nivel de minister în care pacientul să fie urmărit, să fie cumva obligat prins. Și aici sunt multe cazuri disperate când părinții sau aparținătorii vin și spun ”Ce facem cu el? Pentru că dacă îl iau acasă, se întâlnesc cu aceiași prieteni, se duc în același anturaj”. Cumva asta trebuie schimbat cel puțin o perioadă și găsit altă preocupare, trebuie să eviți oamenii cu care consumai, locurile în care mergeai de obicei și chiar și ce făceai, și îți trebuie o altă preocupare, orientare către altceva, să-ți dezvolți motivația către un anumit lucru. Am văzut, spre exemplu, cineva care era motivat de nașterea unui copil, vă dau ca exemplu, și făcea planuri cu copilul și ce o să fie. Și atunci a reușit să lupte cu dependența și să devină abstinent. Deci medicamentos și neapărat psihologic, adică consiliere –  fie că e individuală sau de grup, cea mai recomandată în cazul dependențelor.

Mihaela Constantin: Au efect, campaniile astea, le vedem la televizor când se pune un banner pe ecran, spune nu drogurilor, convinge pe cineva să spună nu cred?

Dr. Irina Minescu: Nu cred. La noi se merge încă pe partea asta polițienească de prevenire, care s-a dovedit din alte state că nu au dus la scăderea consumului. Ar trebui niște programe de prevenție care să țină nu de Ministerul de Interne, cum ține acum prin Agenția Națională Antidrog, ci prin Ministerul Sănătății și al Educației care să fie o informare sistematică, să se meargă chiar și în școli și să se vorbească odată despre efectele, să se demonteze niște mituri pentru că dacă consumi nu știu ce droguri, nu știu ce stări ai, să se vorbească despre ce se întâmplă cu banii pe care dealerii îi primesc din traficul ăsta de substanțe interzise și apoi să se li se ofere adolescenților alternative, cum vă spuneam, de a dezvolta noi abilități de viață, de a fi implicați în sporturi. Adică mai bine s-ar construi mai multe săli de sport sau terenuri și să se faciliteze accesul, să se încurajeze cumva către altfel de activități. Asta este prea puțin: ”spune nu drogurilor”. Nu are niciun efect și, din contră, s-a constatat că a dus la creșterea consumului. Este ca fructul interzis. Ce se interzice parcă acolo te duci mai mult.

Mihaela Constantin: Din păcate trăim niște vremuri în care consumul în rândul tinerilor este din ce în ce mai întâlnit, de la vârste din ce în ce mai fragede. Credeți că ar fi o soluție ideea asta care a tot fost vehiculată cu testarea în școli când intri la școală să fii testat antidrog?

Dr. Irina Minescu: Nu, nu cred că e o idee bună, din contră cred că s-ar consuma foarte multe resurse cu aspectul ăsta. Ar fi traumatizant să știți că niciun organism european nu recomandă testarea asta în școli. Gândiți-vă să testezi 30 de copii din care poate unul e consumator, testarea este traumatizantă. Testele astea se fac din sumarul de urină, trebuie să mergi la baie, nu copilul se dezbracă, trebuie să verifici, pune apă, nu pune, noi pățim chestiile astea. Plus că îi împinge către consumul de substanțe etnobotanice, astea încă nu ies la teste. Și atunci vă dați seama ce grav ar fi că acolo sunt sevraje și dau dependență mult mai puternică decât o țigară de marijuana. Plus gândiți-vă că pot ieși pozitiv copiii care poate fac tratament pentru epilepsie sau alte afecțiuni psihiatrice. Și la fel benzodiazepinele. Poate respectivul nu vrea să se știe că face tratament și trebuie respectată și această intimitate a fiecăruia. Deci e o idee extrem de proastă și care nu are sustenabilitate nici în recomandările organizațiilor europene sau mondiale care se ocupă cu așa ceva și chiar nici OMS-ul nu recomandă.

Mihaela Constantin: Spuneți de etnobotanice că sevrajul este foarte puternic dar în timpul consumului cât de periculoase sunt aceste droguri?

Dr. Irina Minescu: Păi depinde de cantitate, că dacă fumează foarte mult fac, au și tulburări de ritm cardiac și dezvoltă dependență. Nu pot să mai doarmă fără, dacă nu fumează țigarea respectivă. Am avut mai demult un caz. Depinde de cantitate. Și aici, apropo de reacțiile intoxicației, dacă fumează foarte mult sigur că pot ajunge în niște stări foarte proaste de sănătate.

Mihaela Constantin: Consumul de droguri lasă urme permanente, eu știu, pe viață în comportament sau leziuni cerebrale sau poate un consum să te afecteze tot restul vieții tale?

Dr. Irina Minescu: Dacă te oprești la un moment dat, nu. Creierul este foarte plastic și își face imediat alte noi circuite în funcție de activitățile pe care le ai. Imediat postconsum, mulți relateaza tulburări de atenție, parcă nu mai țin minte așa cum  țineau înainte, dar astea se recuperează, creierul este plastic, creierul învață ,dacă ne dorim, orice. Sigur că pot rămâne altfel de urmări, de exemplu poți lua hepatita C,  poți lua HIV, astea sunt cumva ireversibile, dacă repet, ajungi în situații de risc Dar din punct de vedere psihic, sunt persoane care nu sunt afectate după consum și au o viaţă foarte normală. Și cred că nu v-am răspuns la întrebarea anterioară. Da, există persoane care s-au lăsat de droguri și de alcool, deci da, se poate.

Mihaela Constantin: Da, iată că se poate, cuvântul cheie este voinţa!

Dr. Irina Minescu: Da, în primul rând voinţa, la persoanele acestea trebuie să găsim sau să îşi găsească o ocupaţie în prima instanţă, şi apoi sigur că şi voinţa va fi ca altă dată, nu va mai fi afectată de consumul de droguri.

Prin urmare ca sa concluzionam despre ce sa ii sfatuim pe tineri: să ceară ajutor dacă ajung intr-o astfel de situație, iar cei apropiati lor sa fie aproape și să încerce sa aibă o relatie apropiata cu copiii. Sa fie deschisi, să simtă, fiindcă sunt mai multe limbaje ale iubirii. Și totuși, copilului poți să-i cumperi diverse bunuri materiale, dar acel copil sa nu se simtă iubit. Dar totodată copilul are nevoie de timpul tău. Lucrurile pot fi îndreptate pornind de la adulți,de cele mai multe ori copii sunt victime în acest context, și familial dar și social pentru ca pot fi neglijați, fără ca părintele sa își dea seama ca este neglijat. Concluzie? Sa ceara ajutor si cei apropiati sa fie atenți și să încerce să aibă o relație apropiată. Fiți apropiati de copiii voștri!